Nu exista varsta pentru un nou inceput!
De ce-am ales eu oare sa incep astfel aceasta poveste! Poate pentru ca, ceea ce defineste femeia din Romania, pe langa frumusete, este SPIRITUL. Dorinta de autocunoastere, performanta si independenta. Poate pentru ca, de 17 ani port, aproape in mine, brandul De 3XFemeie. (Fiecare intelege ce doreste prin De 3XFemeie! ) De-a lungul timpului, am intalnit femei care au ajuns stalpi in aceasta societate, fiind catalogate astfel. Sau femei-antreprenori de succes, model inspirational pentru mediul de afaceri din Romania. Dar si femei-dascal care au format generatii de tineri de nadejde, responsabili si asumati. Ori femei care s-au dedicat familiei, cresterii si educarii copiilor, devenind astfel exemplu personal. Iar rezultatele si atitudinea lor au inspirat multe alte femei, care au constientizat rolul si importanta actiunilor lor in dezvoltatea unei familii armonioase si echilibrate. Stiti cum se spune, "educatia unui copil incepe odata cu educatia mamei". Toate "incadrandu-se" in categoria De 3XFemeie! Indiferent ce-au realizat au fost alegerile lor si care au excelat in ceea ce au ALES sa faca, diferentiindu-se de celelalte. Si acesta a fost motivul succesului lor. Pentru ca SUNTEM CEEA CE ALEGEM NOI SA FIM!
Vorbesc mult despre alegeri pentru ca asta m-a "manat" si pe mine in povestea aceasta, care este viata mea si de care sunt indragostita iremediabil. Numele meu este Mihaela Tatu si as fi putut ramane un simplu muncitor necalificat, la o intreprindere brasoveana, daca nu as fi ALES sa vreau mai mult. Nu mai bine, ci mai mult. Dupa 2 ani de prelucrari prin aschiere si invatat pe rupte, am devenit functionar economic si mai apoi contabil-sef de atelier. Asta a fost mai mult. Ar fi fost mai bine daca ma faceam actrita, asa cum visam inca din copilarie. Insa, a ales mama pentru mine. Contabila. Zis si facut. Contabilitate, completare studii, cursuri de teatru, de instructor de dansuri populare, de desen tehnic, o familie, o minune de fiica, prieteni... Si totusi, parca nu aveam acea liniste a omului implinit. Tanara si nelinistita
! A venit si 89', revolutia, democratia, libertatea de a spune si a sti, informatia, deschiderea, primul post de televiziune altfel, primul post de radio particular... Ups! Radio! Radio1 Brasov. As fi putut ramane o buna contabila in orice loc, daca nu mi-as fi dorit mai bine. Asa ca am facut alta alegere. Aveam 30 de ani cand am ALES, spre disperarea intregii familii, sa renunt la toata viata mea "calduta" de pana atunci, si sa merg la radio sa spun povesti copiilor. Adica, sa nu mai am continuitate in cartea de munca! Sa plec intr-un loc nesigur si mai ales intr-o munca ce "nu s-a mai pomenit" pana atunci! Sa am curajul ca la 30 de ani sa visez la altceva! A fost revolutie in familia mea. Insa eu ma hotarasem deja. Am dat o proba de voce si am luat-o. Dar nu pentru povesti, ci pentru programul de dimineata, program pe care l-am realizat timp de aproape 3 ani. Iar entuziasmul, curajul si munca mi-au fost rasplatite cu locul 2 pe tara pentru cea mai buna voce radiofonica feminina, in cadrul Concursului "Zilele Marconi". Si as fi putut sa raman un foarte bun om de radio. Totusi, parca mai era ceva ce nu-mi dadea pace. Printr-o conjunctura s-a ivit ocazia sa dau proba pentru o emisiune pentru copii, la postul PROTv din Brasov. Si am ALES sa merg. Si l-am luat. Au urmat alti 3 ani, de data asta in televiziune, cu tot ceea ce inseamna ea. Din nou pregatire, cursuri de dictie si emisiuni...
Pentru mine au fost ani de formare din toate perspectivele. Maturizare in viata personala. Cresteam odata cu fiica mea, fiind atenta la nevoile ei si invatand sa fiu mama. Datorita schimbarii profesionale si a contactului permanent pe care il aveam cu oamenii incepusem sa cunosc natura firii umane si sa ajung cu usurinta in acea zona in care sufletele lor se deschid cu incredere. Prin 2000, la aproape 38 de ani, din nou datorita unei intamplari, am fost chemata la Bucuresti sa dau proba pentru un talkshow. Si am luat-o. As fi putut sa nu particip. As fi putut sa nu vreau sa plec din Brasov. As fi putut sa refuz. Dar am ALES ca, la aproape 40 de ani, sa merg mai departe. Cand apare o sansa, nu trebuie ratata. Dumnezeu iti da, da' nu-ti baga-n sac! Iar mentorul apare atunci cand elevul este pregatit! Pe mine viata ma pregatise emotional, profesional si in experienta cu varf si indesat, pentru cele doua emisiuni pe care le-am realizat la PROTv si la AcasaTv, adica "Viata bate filmul" si "De 3XFemeie". Am inceput o noua etapa in viata, alaturi doar de fiica mea, la Bucuresti. Nu am stat o clipa sa ma gandesc la distanta, la cat de greu imi va fi, sau la acomodarea cu tot "noul" din viata noastra. Am ALES sa le rezolv asa cum vin. Am continuat sa invat de la fiecare invitat pe care l-am avut in emisiuni. De Facultatea de Psihologie m-am apucat pe la 42 de ani. Am ALES asta pentru ca ma pregatea pentru cunoasterea miracolului pe care il reprezinta omul, cu tot universul lui, univers care il determina sa faca anumite alegeri. Si aceasta calatorie fabuloasa in ceea ce inseamna media a continuat si in Antena 2, pana in 2011.
In urma cu 6 ani insa, ca rezultat al unor probleme de sanatate, peste care am trecut cu bine, am luat o hotarare. O pauza de aproape 2 ani. Am ALES sa calatoresc in toata lumea. Si am facut-o. A fost perioada din viata mea care a venit cu un altfel de cunoastere si experienta. Aaah si ce experienta! Am avut ragazul ca, timp de 6 saptamani, sa merg doar pe jos, 826 de km, parcurgand Camino de Santiago de Compostela. Apoi am calatorit in tara mea, cunoscand-o, mirosind-o si gustand-o. Dunarea, de la intrarea de la Cazane, pana la iesire, in Delta. Judetele Mehedinti, Caras Severin si Hunedoara, Banatul Sarbesc si Balcicul. Si am mers mai departe... Belgia, Olanda, Mexic, Tenerife, Spania, Italia, Turcia, Sardinia. Doamne cata bucurie, cata cunoastere! Cata bogatie si cata experienta! Iar asta a fost tot o alegere. Am ALES sa imi urmez un vis. Acela de a calatori. Am revenit dupa doi ani. Dar nu in televiziune. As fi putut ramane. Insa ceva nu mai rezona cu mine. Si am realizat in aceasta perioada de pauza ca, ceea ce ma facuse remarcata oriunde calatorisem pe glob, fusese abilitatea mea de comunicator. Vazusem oportunitatea. Si m-am pornit. Am studiat logopedia, am facut TOT-ul (trainer of trainers - formator de formatori), am vazut care este categoria de oameni care are nevoie de experienta si expertiza mea, si am ALES. La 50 de ani am schimbat din nou "macazul" profesiei, iar de 4 ani sunt expert in comunicare si continuu sa reprezint prin seminarii, un brand ce m-a urmarit in tot acest timp indiferent ce as fi facut. De 3XFemeie.
Ceea ce defineste femeia din Romania, pe langa frumusete, este spiritul!
la 30 de ani am schimbat radical profesia, alegand cu mult curaj, inconstienta si poate chiar incapatanare, ceea ce mi-a dictat inima, intuitia, chemarea... Nu stiu. Insa am simtit satisfactii si implinire. Si am ALES sa merg mai departe. la aproape 40 de ani am facut iar o schimbare majora. Am ALES sa plec in Bucuresti cu fiica mea, lasand totul in urma. la aproape 50 de ani am continuat seria schimbarilor. Am ALES ca profesie comunicarea sub toate formele ei. Si am ALES sa ma mut in Oradea, unde o perioada am facut sincron la desene animate, un alt vis de-al meu, bifat acum cu bucurie. In tot acest timp am invatat, m-am informat, mi-am dorit sa cunosc oameni din alte zone ale lumii care gandesc si traiesc altfel decat mine. Si sa aflu de ce sunt si eu altfel. Mi-am dorit sa ies din zona de confort care nu-mi aducea progres, evolutie si cunoastere. Vorba "ceia", viata este facuta din evenimente pozitive si evenimente... educative ! Acum ma pregatesc pentru alta nebunie la care visez demult. Dar despre asta, intr-o alta poveste. Tot ce pot spune este ca, daca tot am ALES sa vin in aceasta lume si viata, si am dorinte si visuri, lectii de invatat si o mostenire de lasat, ce oare ma impiedica sa nu traiesc sincer, asumandu-mi fiecare hotarare pe care o iau, stiind ca rezultatul ei genereaza fiinta care voi deveni mai tarziu! Si ca in acest moment am posibilitatea sa ALEG sa o proiectez pe Mihaela de maine, de peste un an sau cinci, cu toata viata ei. Nu voi fi niciodata impacata cu mine daca voi trai viata altcuiva, dupa planurile si proiectiile altcuiva. Dupa alegerile altcuiva. Si am aflat acest lucru din propria mea existenta si experienta. Menirea mea ca om este sa traiesc constienta permanent-- de unicitatea fiintei mele, de valoarea mea, de cat de multe mai am de dobandit si transformat. Iar ca mine am observat ca sunt tot mai multe femei. Femei care au curajul sa-si asume viata, evolutia si menirea. Femei care si-au castigat dreptul de a fi ceea ce-si doresc ele sa fie, traind in demnitate si valori. Si poate ca aceasta razbate din ceea ce altii numesc frumusete. Iar pentru mine aceasta se numeste spirit.
Cam asa stau lucrurile.
