El rade cu zgomot incontinuu 
Scriam in 15 ianuarie 2014. Au mai trecut 3 ani iar Gore, acum in 2017, a implinit 10 ani... iar eu AM !
S-a intamplat in 15 ianuarie, in 2007. Se nastea la Brasov un Golden Retrivier rotofei ca o luna plina, pe nume Aldo-Goran. Dar raspunde prompt la Gore-Grigore si toate derivatele, inclusiv "Mai caine"! Din mama unguroaica de la Medias si tata belgian, am realizat ca aveam deja 2 orase in comun. Medias si Brasov.
A ajuns in Bucuresti la initiativa fiicei mele, din dorinta ei fierbinte de a abate atentia mea de, citez "closca", de la fiinta ei de 22 de ani, aflata in plina efervescenta afectiva. Si in mare masura, i-a si reusit.
Pana la varsta de 7 luni, a vazut si facut baie in lacurile IOR-Bucuresti, Balea, Capra, Vidraru, Vidra si Lacul Mare din M-tii Dognecei, nescapandu-i nici Dunarea, unde s-a si acomodat cu apa.
Pana la varsta de un an si jumatate a mancat o perie, m-a tras in lacul IOR din Bucuresti, unde (din cauza lui) si eu am cazut imbracata, in luna octombrie, cu telefoanele in buzunare (dar ce mai conta! Am supravietuit zambetelor, mai mult sau mai putin discrete ale trecatorilor, uimiti de prezenta doamnei de la televizor, in lac).
A cazut in Lacul Mare din Dognecea jud Caras Severin, lac inghetat bocna pentru ca eram in plina luna februarie, unde a stat o ora si jumatate, si de unde l-au scos pompierii. Mentionez ca nu a avut nimic.
Apoi in Prapastii in Zarnesti a intrat cu botul intr-un viespar, starnind roiul asupra cui credeti! De atunci eu nu mai am reumatism. Asta e partea buna. Mentionez din nou ca el, nu a avut nimic. Prietenii salvamontisti in schimb, au chemat salvarea pentru mine, care am fost fericita posesoare a 11 muscaturi de viespi de padure. Dar am supravietuit. Si totodata s-a consolidat si relatia dintre noi pe principiul "care pe care"!
Nu are rost sa va mai povestesc cum, intr-una dintre calatoriile noastre, dupa ce lipsise o zi intreaga, mi l-au adus niste ciobani la pensiunea la care ne cazasem. Era asa mai pe inserat, el obosit si plin tot de balega proaspata, iar noi toti disperati ca ne disparuse odorul. Imi imaginez bucuria cu care s-a tavalit el in "rahat" si s-a frecat pe toate partile, stiindu-se neristrictionat si liber sa-si manifeste instinctul de caine de vanatoare. L-am bagat intr-un jacuzi, am pus si sampon si am dat drumul la "bulbuci". Era ca o rufa bagata la masina de spalat. Zgomot si multa spuma. Nu l-am intrebat ce parere a avut despre regimul la care a fost supus. Era important sa scap de balega din parul lui cel lung si auriu si mai ales de miros.
Aventurile mele cu Gore ar putea continua, dar mi-ar trebui un blog. Doar au trecut 7 ani.
Este castigatorul a numeroase premii de frumusete. Si fara acte in regula, dar prin aspiratii, este un desavarsit salvamar.
Face parte din familia mea, iar relatia cu el a ajuns la stadiul de gand-privire-actiune. Mai ales cand trebuie sa iesim la plimbare.
Continuarea peripetiilor... poate la anul...
O precizare si prietenii stiu, rade cu zgomot incontinuu.
Pana atunci sa-mi traiesti caine minunat, care imi aduci bucurii si liniste in fiecare clipa, si la cat mai multe aventuri impreuna! Ca doar deh... Cine se-aseamana se-aduna!
S-a intamplat in 15 ianuarie, in 2007. Se nastea la Brasov un Golden Retrivier rotofei ca o luna plina, pe nume Aldo-Goran. Dar raspunde prompt la Gore-Grigore si toate derivatele, inclusiv "Mai caine"! Din mama unguroaica de la Medias si tata belgian, am realizat ca aveam deja 2 orase in comun. Medias si Brasov.
A ajuns in Bucuresti la initiativa fiicei mele, din dorinta ei fierbinte de a abate atentia mea de, citez "closca", de la fiinta ei de 22 de ani, aflata in plina efervescenta afectiva. Si in mare masura, i-a si reusit.
Pana la varsta de 7 luni, a vazut si facut baie in lacurile IOR-Bucuresti, Balea, Capra, Vidraru, Vidra si Lacul Mare din M-tii Dognecei, nescapandu-i nici Dunarea, unde s-a si acomodat cu apa.
Pana la varsta de un an si jumatate a mancat o perie, m-a tras in lacul IOR din Bucuresti, unde (din cauza lui) si eu am cazut imbracata, in luna octombrie, cu telefoanele in buzunare (dar ce mai conta! Am supravietuit zambetelor, mai mult sau mai putin discrete ale trecatorilor, uimiti de prezenta doamnei de la televizor, in lac).
A cazut in Lacul Mare din Dognecea jud Caras Severin, lac inghetat bocna pentru ca eram in plina luna februarie, unde a stat o ora si jumatate, si de unde l-au scos pompierii. Mentionez ca nu a avut nimic.
Apoi in Prapastii in Zarnesti a intrat cu botul intr-un viespar, starnind roiul asupra cui credeti! De atunci eu nu mai am reumatism. Asta e partea buna. Mentionez din nou ca el, nu a avut nimic. Prietenii salvamontisti in schimb, au chemat salvarea pentru mine, care am fost fericita posesoare a 11 muscaturi de viespi de padure. Dar am supravietuit. Si totodata s-a consolidat si relatia dintre noi pe principiul "care pe care"!
Nu are rost sa va mai povestesc cum, intr-una dintre calatoriile noastre, dupa ce lipsise o zi intreaga, mi l-au adus niste ciobani la pensiunea la care ne cazasem. Era asa mai pe inserat, el obosit si plin tot de balega proaspata, iar noi toti disperati ca ne disparuse odorul. Imi imaginez bucuria cu care s-a tavalit el in "rahat" si s-a frecat pe toate partile, stiindu-se neristrictionat si liber sa-si manifeste instinctul de caine de vanatoare. L-am bagat intr-un jacuzi, am pus si sampon si am dat drumul la "bulbuci". Era ca o rufa bagata la masina de spalat. Zgomot si multa spuma. Nu l-am intrebat ce parere a avut despre regimul la care a fost supus. Era important sa scap de balega din parul lui cel lung si auriu si mai ales de miros.
Aventurile mele cu Gore ar putea continua, dar mi-ar trebui un blog. Doar au trecut 7 ani.
Este castigatorul a numeroase premii de frumusete. Si fara acte in regula, dar prin aspiratii, este un desavarsit salvamar.
Face parte din familia mea, iar relatia cu el a ajuns la stadiul de gand-privire-actiune. Mai ales cand trebuie sa iesim la plimbare
.Continuarea peripetiilor... poate la anul...
O precizare si prietenii stiu, rade cu zgomot incontinuu.
Pana atunci sa-mi traiesti caine minunat, care imi aduci bucurii si liniste in fiecare clipa, si la cat mai multe aventuri impreuna! Ca doar deh... Cine se-aseamana se-aduna
!
