Cat mi-a lipsit!

Timpul nostru tarziu in noapte, pe strazile pustii, mirosind a lemne-n soba, zahar ars si mere coapte...
Timpul nostru in parcul confuz, difuz si ursuz, cu copacii aratari despuiate intr-un nud involuntar dar asumat...
Timpul nostru, in care un Gore bezmetic de bucurie, alearga din copac in copac si ma priveste spunandu-mi parca "uite cati pomi si toti sunt ai mei, si am pipi pentru fiecare"...
Mi-a lipsit acest timp de liniste si repliere...
Mi-a lipsit acest ritual nocturn din care a disparut ariciul, dar au ramas pisicile !
Cat de putin iti trebuie ca sa fii fericit... !
Crampeie de fericire intr-o viata plina de iluzii si asteptari fara-acoperire...
La ce bun, cand totul e in tine!